„ABERÁȚIE, aberații, s. f. 2. Defecțiune a unui sistem optic, care duce la obținerea unor imagini neclare, deformate etc.”
(Dicționarul explicativ al limbii române, 2009)
Într-o zi noroasă de noiembrie, o Sferă, nu prea înaltă dar cu destulă influență în anumite cercuri savante, îndeletnicindu-se cu lectura unei noi ediții a
Operelor lui Spinoza, ediție ce-i picase ca din cer undeva la un târg de carte, dădu peste un pasaj parcă predestinat:
„nimeni nu poate să-i reproșeze lui Dumnezeu că l-a înzestrat cu o natură plăpândă sau un suflet fără vlagă. Cât de absurd ar fi, nu-i așa, ca cercul să se plângă de faptul că Dumnezeu nu l-a înzestrat cu proprietățile sferei”.
 |
Sferă meditând la locul omului în univers.
Varietate japoneză.
|
