Night-shop

- Mi-a rămas urmă pe frunte timp de un an... De la căldură. Știi unde lucram?

- La...

- La furnal... da... la furnal... Zece ore pe zi. Aveam salariu de cincizeci de mii. Treizeci și șase plăteam chirie. Rămâneau paișpe mii. Cinci mii abonamentul la autobuz... Și din nouă mii, trebuia să mănânc, să trăiesc, să-mi iau nevastă, să-ntrețin o familie...

Eu n-am cerut decât trei chifle. Până am cautat banii în portofel, domnișoara mi-a zâmbit cu îngăduință, înclinând din cap înspre bărbatul de treizeci și cinci de ani, ca și cum ar fi compătimit la soarta amândoura. Soarta mea, a celui rătăcit într-un night-shop la patru și jumate dimineața pentru a-și astâmpăra foamea, soarta lui, a celui venit să fure o oră din tainul insomniei...

Înainte cu 14 minute și 35 de secunde.

- Eu n-am votat.... Tu ai votat? Să votezi pentru ăștia...

Am băgat restul în buzunar și-am ieșit înapoind zâmbetul vânzătoarei. Noaptea era geroasă, iar zăpada sticlea ca-ntr-un documentar despre diamantarii din Anvers. În dreptul geamiei, peste drumul pe mijlocul căruia mergea cu aproximație și fără convingere un oarecare, doi tineri beau vin și înjurau divinatea, tustrei clocotind de ură și de râs.